Oamenii de stiinta au motive sa creada ca pana si cei mai mici bebelusi viseaza. Regiunile creierului care controleaza visele se dezvolta foarte devreme, devenind functionale chiar inainte de nastere. Nu se stie exact ce vad copiii in somn, dar cu siguranta putem face presupuneri bazate pe modul in care gandirea si imaginatia lor se dezvolta pe masura ce cresc.

Bebelusii petrec mult mai mult timp visand decat adultii. Dupa 7 luni in uter, un copil isi petrece 50% din timpul sau in REM, stadiul in care cele mai multe vise au loc. Chiar daca cei mici au capacitatea de a forma amintiri din primele luni ale vietii, e greu de spus daca au sau nu cosmaruri. De obicei, cosmarurile devin o problema in jurul varstei de 2, 3 ani. Aceasta este varsta la care copiii incep sa inteleaga ca in viata se intampla si lucruri rele.

Prin anii prescolari, copiii incep sa devina din ce in ce mai constienti de riscurile si pericolele care exista in jurul lor, isi formeaza anumite temeri despre lume, temeri care sunt de multe ori baza povestilor pe care si le creeaza pe tip de noapte. Un alt motiv pentru care prescolarii sunt vizitati de catre “omul negru” este faptul ca in aceasta perioada creierele lor isi dezvolta capacitatile de imaginatie si creativitate.

Visele rele sunt complet normale pentru copiii mici, dar pentru ca stim cat de tulburatoare sunt visele noastre, ale parintilor, e normal sa ne ingrijoram. Ii puteti ajuta prin a-i invata o modalitate activa de a alunga un vis urat. Creati o ancora in camera lui care sa-l linisteasca atunci cand e nevoie. Spre exemplu, ii puteti spune ca atunci cand are un vis urat, il poate alunga daca isi intoarce perna pe partea cealalta. Pentru copiii, de multe ori e indeajuns sa creada cu tarie in ceva pentru a se indeplini.

(sursa foto: http://www.parentingwithpresence.net/)