Din cand in cand, cu totii avem nevoie de o portie buna de plans. Plansul detensioneaza, imbunatateste starea de spirit, calmeaza ba chiar ajuta la eliminarea toxinelor din organism. Cu toate acestea, cei mai multi dintre noi ne ferim sa plangem in fata copiilor. Ne gandim ca acestia sunt prea fragili pentru a putea fi expusi catre probleme care nu au de-a face cu ei, ca s-ar putea sa se intristeze , ba chiar ca ii vom afecta pe termen lung, deoarece ei trebuie sa creada ca parintii sunt invincibili si tocmai de aceea se pot baza oricand pe ei.

Dar oare asa este, sau nu cumva riscam sa ii transforma in niste adulti carora le va fi greu sa isi arate sentimentele, sa isi gestioneze suferintele sau sa stie cum sa linisteasca pe cei din jur cand acestia trec prin momente grele?

De fapt este important in evolutia copiilor ca parintii sa poata discuta deschis despre sentimente dar si sa le afiseze.

De aceea specialistii recomanda sa discutam cu copiii despre importanta exprimarii sentimentelor. Dar acest lucru nu este suficient, pentru ca cei mici nu invata din explicatii, ci preluand modelul parintilor.

Daca plangem atunci cand suntem afectati de probleme majore, ca suferinta unei persoane dragi, o nereusita, o problema inopinata si apoi explicam copiilor exact motivul pentru care am plans, cum am reusit sa trecem peste si care a fost solutia gasita, acestia vor invata prin exemplu cum sa isi rezolve mai tarziu propriile probleme.

Este important ca acestia sa inteleaga ca toti oamenii se confrunta cu emotii si ca fiecare sentiment poate fi gestionat intr-un mod adecvat.

Asa ca impartasiti propriile emotii in fata copiilor, fie ca e vorba de lacrimi, de bucurie de suparare, nervi sau neliniste acestia vor invata din exemplu vostru cum trebuie sa reactioneze in functie de emotiile si sentimentele pe care le au.