Si acum se mai povesteste in familia noastra despre cum, mica fiind, ma uitam pe poze in care, desi sora mea mai mare aparea, eu nu eram. Asa ca am inceput sa intreb unde eram eu. Degeaba a incercat mama sa imi explice ca eu nu eram inca nascuta, ca tot nu vroiam sa inteleg. Dar trebuia sa fiu undeva, repetam eu la toate incercarile mamei de a ma face sa inteleg. Intr-un final, mama ca sa puna capat intrebarilor fara raspuns, mi-a zis: Erai in burta mea.

Dar de ce m-ai inghitit? am intrebat eu cu inocenta.

Cand copii cresc si apar primele intrebari cu De ce, ei bine din acel moment trebuie sa ne asteptam la intrebari incomode, pentru ca in curand vor aparea.

Si atunci vine si cea mai grea intrebare pe care ne-o punem noi insine, raspundem cu povesti sau spunem adevarul?

4 din 10 parinti se simt prost cand nu stiu sa raspunda intrebarile copiilor, iar unul din 10 inventeaza raspunsuri pentru a depasi momentul de stanjeneala. Deasemenea, 6 din 10 parinti apeleaza la internet pentru a gasi raspunsul la intrebarile copiilor.

Daca si dumneavoastra va confruntati cu intrebari dificile din partea copilului, va oferim cateva sugestii de raspunsuri pentru cele mai incuietoare intrebari.

1.      De unde vin copiii?

Eu cred in sinceritate, dar bineinteles pana la un punct. Nu as dezvalui niciodata unui copil secretului lui Mos Craciun si bineinteles si intrebarea aceasta necesita o atentie deosebita in raspuns. Asa ca in loc sa scapam rapid de aceasta intrebare incomoda, cu un raspuns de genul: ii aduce barza, propunerea mea este sa incercam sa ii spunem adevarul, cu mici omisiuni.

Intrebarea aceasta este poate cea mai dificila, asa ca trebuie tratata delicat. In primul rand incercati sa descoperiti ce anume vrea copilul sa afle. Daca a vazut o femeie insarcinata si a auzit ca urmeaza sa aiba un copil, cel mai probabil vrea sa afle doar informatii despre sarcina, asa ca este suficient sa vorbiti cu el doar despre acest lucru.

Copiii pana in 3 ani au nevoie de raspunsuri simpliste. Asa ca daca le spuneti ca un doctor va scoate copilul din burta mamei, el va fi multumit de raspuns.

Daca in schimb copilul este mai mare, va pune mai multe intrebari pentru ca il vor interesa detaliile si despre cum ajunge un copil acolo.

Un punct de pornire este intotdeauna dragostea dintre mama si tata. Conversatia trebuie apoi sa o personalizati in functie de reactiile copilului. Daca devine neatent sau incepe sa rada, e momentul sa o scurtati. Daca se uita curios la dumneavoastra si pare cu adevarat interesat de subiect, puteti incerca sa oferiti mai multe detalii.

2.      Ce se intampla cu oamenii cand mor?

Copii descopera moartea mai repede decat am crede. Insecte calcate, pasari moarte pe marginea drumului sau pestisorul din acvariu care pluteste cu burta in sus. Asa ca este normal sa puna intrebari mai multe despre acest subiect si mai ales sa afle daca acest lucru se intampla si oamenilor.

Cand raspundeti la aceasta intrebare, trebuie sa tineti seama de varsta copiilor. Copiii pana in 5 ani cred ca moartea este reversibila, mai ales ca in povesti se intampla adesea ca personaje care mor sa fie trezite cu apa vie, un sarut sau de catre o zana buna.

Copiii cu varste intre 5 si 9 ani incep sa inteleaga ca moartea este ireversibila, cu toate acestea cred ca ei si cei apropiati pot scapa de ea.

Dupa varsta de 9 ani moartea devine o notiune inteleasa pe deplin.

Pentru inceput puteti sa le explicate consecintele mortii. Nu ne mai este foame, sete, nu mai respiram, nu mai gandim. Desi se intampla in general doar oamenilor foarte batrani, trebuie sa le explicam ca pot exista si exceptii, dar sa ii asiguram mereu ca si ei si noi vom trai multi ani si vom fi alaturi de ei pentru o perioada foarte mare de timp.

3. De ce mama si tata divorteaza?

O intrebare dureroasa care arata o realitate din acel moment, al acelei familii. Da, divorturile se intampla si afecteaza atat adultii, cat si copiii, indiferent de varsta lor.

La fel ca la orice alta intrebare, a ascunde adevarul inseamna sa provocam mai mult rau decat bine. Este indicat ca ambii parinti sa vorbeasca cu copiii, inca dinainte ca unul din ei sa plece de acasa.

Bineinteles ca vor vrea sa stie de ce si chiar daca nu vor spune nimic, se vor speria de gandul ca poate este vina lor sau ca, daca dragostea e temporara si ei vor putea pierde dragostea voastra. Asa ca asigurati-i ca amandoi o sa ii iubiti mereu neconditionat, ca nu este vina lor si ca acest lucru nu inseamna ca nu se vor mai intalni cu mama sau cu tata.

Indiferent cum reactioneaza copii, fie ca se supara, plang, sunt nervosi sau par ca gestioneaza problema cu calm, trebuie sa fiti si mai mult alaturi de ei si mai ales, sa nu ii lasati sa isi indrepte furia catre unul din parinti. Ei au nevoie in continuare sa primeasca aceeasi dragoste si din partea mamei si a tatalui, pentru a avea parte de echilibrul necesar pentru o dezvoltare armonioasa.

Mai sunt multe intrebari incuietoare, dar nu uitati, este important sa le oferiti intotdeauna adevarul si nu va feriti sa spuneti ca nu stiti raspunsul la unele intrebari, asa ca puteti sa il cautati impreuna. Si aceasta este o lectie buna pentru el, sa descopere ca nu este vital sa stim totul, ci sa stim sa cautam raspunsurile de care avem nevoie.