Stiti cat de importante sunt povestile pentru copii? Ele ii ajuta pe copii sa inteleaga si sa relationeze cu lumea din jur si le dezvolta imaginatia. Asa ca toamna aceasta este Toamna de Poveste la Pantofiori Veseli. Am pregatit in fiecare saptamana o poveste un pic altfel. Adica am luat o poveste clasica, am sucit-o, invartit-o si in concluzie, am reinventat-o. Este micul nostru joc de imaginatie pe care vi-l oferim. Pentru ca seara, cand nu stiti ce poveste sa ii mai spuneti, sa aveti o surpriza petru copii. O sa ii incante enorm sa auda o poveste pe care o stiu si care se continua intr-un mod absolut surprinzator.

Fetita cu Pantofiorii Vulpite

A fost odata ca niciodata o fetita care traia cu mama ei intr-un satuc mic de la marginea padurii. Fetita era tare cuminte si toti locuitorii satului o indrageau tare mult. Intr-o zi, de ziua fetitei, bunica ii facu un cadou minunat: o pereche de pantofiori miunati, fix ca acestia.

Fetita indragi atat de mult pantofiorii incat toata ziua, buna ziua doar cu acestia o vedeai incaltata. Chiar daca era in rochita sau in pantaloni, la joaca sau la scoala, fetita nu mai scotea din picioare pantofiorii cu vulpite jos.

Intr-o zi, cand bunica ei, care locuia tocmai in inima paduri, se imbolnavi, mama o ruga pe fetita sa se duca la bunica cu un cos cu bunataturi. Fetita era tare buna la suflet si se bucura de fiecare data cand o putea ajuta pe mama ei, asa ca accepta cu draga inima.

Mama ii puse intr-un cos mancare calda si ii spuse fetitei:

–         Draga mea, sa mergi cu grija prin padure pentru ca multe se pot intampla. Ramai pe carare si daca te afli intr-un impas, sa asculti de prietenii tai. Si mama facu cu ochiul pantofiorilor, iar Pantofiorii Vulpite ii facura si ei cu ochiul. Pentru ca desi fetita nu stia, pantofiorii erau unii magici.

Fetita cu Pantofiorii Vulpite pleca prin padure la bunica ei. Si pe drumul din padure, se intalni chiar cu lupul.

–         Buna ziua fetito, ce faci tu pe aici prin padure?

–         Buna sa iti fie inima lupule, uite ma duc la bunicuta sa ii duc un cos cu bucate ca tare mai e bolnavioara saracuta.

Muhahha, isi spuse lupul. Ia uite ce fetita naiva, am sa fac in asa fel incat sa o mananc si pe ea si pe bunica.

-Fetito, uite ce flori frumoase sunt in jurul tau si tu nici nu le vezi, nu vrei sa ii culegi un buchetel frumos bunicutei tale?

–         Ba da, ai dreptate, zise fetita, si cand sa se indrepte spre poiana cu flori, Pantofiorii Vulpite ghici ce facura? Nu au mai vrut sa mearga. Ba mai mult, sa vezi mare minune, incepura sa vorbeasca.

–         Fetita draga, nu asculta de lup, el vrea sa te manance si pe tine si pe bunicuta. Noi ca vulpite, il cunoastem bine pe lup. E mare hot.

Si apoi se adresara lupului:

–         Lupule cel rau, crezi ca nu te stim noi pe tine? Vezi-ti de treaba, ca imediat mai sus e cabana vanatorului. Intr-o clipita fugim pana acolo si o sa fie vai si amar de cojocul tau.

–         Dar-dar-dar.. incepu lupul sa se balbaie speriat

–         Niciun dar, pleaca acum pana nu ne suparam, au spus Pantofiorii Vulpite.

Si lupul o lua la fuga cu coada intre picioare.

Fetita era tare mirata si uitandu-se in jos la pantofiori spuse:

–         Aha, la asta se referea mami cand zicea sa am incredere in prieteni.

Pantofiorii Vulpite ii facura cu ochiul si nu ii raspunsera. Apoi inchisera de tot ochii si era ca si cum nu vorbisera niciodata.

Fetita zambi si promise sa nu dezvaluie niciodata secretul Pantofiorilor Vulpite. Asa ca o lua la fuga catre casa bunicii, intra repede in casa fara sa mai bata la usa si o imbratisa cu mare drag pe bunicutei care se odihnea in pat.

Pantofiorii Vulpite rasuflara usurati, fetita era acum in siguranta.