24/7
Douazeci-si-patru-de-ore, sapte-zile-pe-saptamana. Dormim cand doarme copilul. Zilele cand vecinul putea sa sparga peretele cu bormasina si noi sa ne continuam somnul, ca si cum nu s-a intamplat nimic, sunt de mult apuse. Acum, la trei dimineata, sarim imediat din pat daca din camera de alaturi se aude o soapta: Mami. Mami.
Cand ne loveste o raceala, dormim mai mult, cam pana la 7 asa dimineata. Si apoi, infrigurate ne ducem sa incalzim laptele celui mic, inainte sa punem de cafea. Ne imbracam dupa ce imbracam copilul. De zilele cand leneveam pe canapea cu un roman in mana si o ceasca de ceai pe masuta nici nu mai vorbesc, acum citim carti de povesti la culcare si carti de parenting printre picaturi. Sa mai spun ca uneori nici timp sa ne mai spalam pe cap nu mai e? Seara, obosite dupa ce am alergat dupa cel mic, l-am schimbat de cateva zeci de ori, am curatat cam de 7 ori bucataria si cu putin noroc am evitat in ultimul moment sa mai calcam pe inca o piesa lego uitata pe jos, cadem in pat si speram ca in noaptea asta sa dormim macar 6 ore.
Este un job extenuant. Dar si cel mai plin de satisfactii job. Zambetul strengar, o imbratisare fugara, un Te iubesc inainte de culcare, toate astea fac sa uitam de oboseala.
Uitam de oboseala fizica, dar apoi, cum facem sa oprim rotitele din cap, care merg non stop. Fricile care ies la iveala pana si noaptea in somn, prin vise aglomerate. Daca se imbolnaveste? Daca ma imbolnavesc eu? Cum fac sa fie fericit? Oare sunt o mama buna? Cum il apar de toate relele care se intampla in lume si care nu trebuie sa il atinga? Iar inima se face mica, mica si un bolovan se aseaza in stomac, chiar si la locul de joaca cand se suie pe topogan. Daca o sa cada? Sa intervin si sa il ajut, sau sa il las sa se descurce singur? Sunt o mama buna daca il ajut, sau daca il las singur? De ce plange cand il las la gradinita? De ce nu pot sa stau toata ziua, doar eu cu el?
Si astea sunt doar cateva din miile de intrebari care se rotesc la infinit in fiecare zi. Pentru ca este un job stresant. Cel mai stresant job din lume, pentru ca are cea mai importanta misiune din lume, sa facem din cel mic un om sanatos, echilibrat si fericit.
In mod surprinzator, creierul se simte confortabil atunci cand isi face griji. Pentru ca avem senzatia ca daca ne gandim la toate scenariile negative care se pot intampla, atunci avem lucrurile sub control. Dar de fapt, toate astea dau nastere si la mai multe anxietati. Atunci, intrebarea intrebarilor, cum scapam de griji?
Nu este o intrebare usoara, dar este o intrebare, la care cu putina grija, putem raspunde. Raspunsul vine in timp si pentru el este nevoie sa tinem cont de cateva lucruri:
- Unele lucruri in viata nu le putem controla. Si asta este bine
Mancarea sanatoasa, lucruri care sa il ajute sa se dezvolte sanatos (da, aici intra si pantofiorii care trebuie alesi pentru nevoile lor. Un pic offtopic, dar noi am pregatit o intreaga colectie de incaltaminte exact pentru cand cel mic incepe gradinita sau scoala, pe care o puteti gasi chiar aici), sau o familie fericita in mijlocul careia el sa se simta ocrotit. Dar unele lucruri nu mai stau in puterea noastra, cum ar fi ca peste tot prin casa calci pe jucarii, sau ca cel mic va vrea sa incerce singur sa se urce pe o scara la locul de joaca, care pare mai infricosatoare pentru el, decat pentru noi. Dar cu cat acceptam ca el trebuie sa exploreze singur si ca unele lucruri nu mai le putem controla, cu atat ne vom relaxa mai mult.
- Trage o linie clara intre frica justificata si cea nejustificata
De multe ori ne este teama ca cel mic nu este fericit. Sau nu este indeajuns de fericit. Dar trebuie sa ne intrebam care este motivul acestei temeri? Este pentru ca noi nu eram foarte fericiti cand eram de varsta lui, sau chiar sunt motive de ingrijorare? Iar daca ajungem la concluzia ca avem motive, atunci cel mai bine este sa vorbim cu el, sa il ajutam sa se deschida in fata noastra, pentru ca impreuna orice se poate rezolva. Iar el trebuie sa stie acest lucru.
- Fii atenta la nevoile tale.
Da, stiu, aud pe cineva razand ironic acolo in spate. Pai cine are timp de concentrare pe propria persoana, cand avem copil, serviciu, casa, barbat. Dar copilul, serviciul, casa, barbatul, toate astea sunt bine doar daca noi suntem bine. Pentru ca un copil are nevoie de o mama linistita si relaxata, ca sa poata sa fie el bine si relaxat.
Asa ca cel putin o data pe saptamana, lasati copilul cu dadaca si fugiti la o cafea (cu sotul sau cu o prietena), petreceti o ora in parc cu o carte in brate, sau amintiti-va ce va facea placere sa faceti acum cativa ani, si o data pe saptamana puneti in aplicare. Iar daca tot vi se pare ca nu se poate, ganditi-va ca doar prin puterea exemplului, copilul va invata ca si el trebuie sa aiba grija de el, sa se dezvolte facand ceea ce ii face placere. Uneori, macar o o ora pe saptamana, trebuie sa fim un pic egoisti. Pentru ca doar asa vom avea resurse sa fim darnici.
