In ultimul timp au aparut noi trenduri in ceea ce priveste cresterea copiilor, si ne putem da seama de acest lucru dupa numarul mare de carti si conferinte care se tin pe aceasta tema.
Unul din cele mai intalnite argumente din partea parintilor care nu sunt interesati sa citeasca despre cresterea copiilor este: “Parintii mei nu au citit nicio carte si uite ca am iesit foarte bine”. E adevarat.. poate. Ma indoiesc ca sunt prea multi adulti care nu au lucruri nerezolvate din copilarie.
Pana la urma a creste un copil este un job. De fapt este cel mai important job din viata noastra. Si la fel ca la serviciu, oricat de buni am fi, este nevoie sa ne documentam permanent pentru a ne perfectiona.
Asa ca astazi o sa explicam poate cel mai “la moda” trend de crestere a copiilor, “attachment parenting”.
Pediatrul William Sears si sotia sa, Martha au definit pentru prima oara attachment parenting–ul, respectiv un mod de crestere a copilului care implica multa atentie pentru cel mic, empatie si a fi cat mai aproape de cel mic, atat fizic cat si emotional. Adica: alaptare, purtat copilul in brate cat mai mult, dormit in acelasi pat.
Cum sunt parintii care practica attachment parrenting (AP):
- Se informeaza despre deciziile in legatura cu copiii din cat mai multe surse. Fie ca e vorba de colici, de o raceala, de imbracaminte sau pantofiori, de mancare sau cum sa gestioneze anumite reactii, parintii care cred in AP se informeaza din mai multe surse si apoi iau decizii care sa afecteze copilul cat mai putin emotional.
- Raspund rapid la nevoile copiilor. Acest lucru inseamna ca nu il lasa sa planga singur pana se calmeaza, ci stau alaturi de el. Il incurajeaza sa isi manifeste emotiile. Stiu ca pentru a opri o iesire necontrolata este nevoie ca inainte de toate sa identifice cauza.
- Nu folosesc niciun fel de agresivitate. Inteleg ca violenta fizica este chiar si atunci cand copilul este tras de ureche sau primeste doua palme la fundulet, iar asta este umilitor pentru copil. Nu folosesc apelative care sa ii arate defectele. Incearca cat mai mult sa rezolve orice situatie cu calm si cu dragoste.
- Mama face echipa cu tatal in cresterea copilului. Acest lucru inseamna ca se consulta pentru decizii pe care le iau impreuna, si nu transmit semnale contradictorii copilului. Acest lucru inseamna ca daca tata a spus ca e timpul pentru somn, mama nu intervine peste el spunand ca cel mic mai poate sta 5 minute.
- Parintii inteleg ca au nevoie si sa aiba grija de ei insisi. Oricat de mult ar fi la dispozitia copilului, iubindu-l, purtandu-l in brate, stergand lacrimi, respectat emotii, parintii stiu ca au nevoie si de timp doar pentru ei.
Voi ce parere aveti despre attachment parenting?