La inceput este entuziasmul in fata oricarui cuvant. Un ma-ma-ma-ma-ma-ma prelungit, chiar si adresat ibricului de cafea, ne emotioneaza pana la lacrimi. Incet incet, se uita la noi cand spun ma-ma, apar cuvinte mai lungi, propozitii elaborate, si apoi epoca “De ce-ului’, cand ne e frica sa mai spunem orice pentru ca vom starni o avalansa de “de ce-uri” imposibil de oprit.

Desi aceasta perioada ni se pare vesnica, ea trece repede si ne surprindem ducandu-i dorul. Mai ales ca e urmata de perioada dramatismului si a intrebarilor existentiale. Acum apar deobicei curiozitati ca “eu de unde am aparut?”, “ce este Dumnezeu?” si perioade dramatice care sunt urmarile unor episoade triste, ca moartea cuiva din familie, divortul unor prieteni apropiati sau chiar urmarirea unor scene dramatice la televizor, ca zone afectate de foamete si razboi, pot declansa plansete si perioade in care copilul se simte nesigur si vulnerabil.

Mai jos puteti citi cateva recomandari generale, care sa puna bazele oricarei discutii mai complicate sau mai sensibile.

Incurajati comunicarea

Divortul, boala, sex-ul, toate astea fac parte din normalitatea vietii, iar ascunzadu-le de copii nu le facem un bine, pentru ca acestia vor gasi singuri doar jumatati de informatii care mai mult ii vor deruta. Fiecare subiect poate fi abordat pe intelesul lor, astfel incat sa li se explice chiar si naturaletea evenimentelor negative si mai ales, cum pot fi evitate sau depasite.

Mai mult, daca suntem sinceri cu ei, copiii simt si capata incredere in noi. Cred ca suntem de acord ca e de preferat ca atunci cand vrea sa stie ceva, oricat de inconfortabil ar fi, este mai bine sa afle de la noi.

Inainte sa incepeti discutia

Daca sunteti ca mine, cel mai probabil o sa credeti ca discutiile despre situatii grave (moarte, boala, foamete in lume, divort) il vor supara. Dar de fapt, daca deja a auzit despre aceste lucruri, o sa isi imagineze cele mai rele variante, tocmai de aceea este bine sa ii explicati voi pe intelesul lui.

Pentru cele mai multe subiecte, daca copilul are pana in 3 ani, este mai bine sa il asteptati pe el sa deschida subiectul, iar apoi explicatiile trebuie sa fie adecvate varstei si sa fie bazate pe realitate (barza nu aduce copii, dar apropierea dintre mama si tata care se iubeau mult, da).

Cu toate acestea, este posibil si perfect normal sa existe subiecte pe care sa nu  le puteti aborda intr-un mod confortabil pentru voi, fie din motive culturale, religioase sau pur si simplu de educatie. Nu este nimic gresit, si cel mai bine este sa amanati un pic raspunsul la o intrebare incomoda si sa va consultati inainte cu partenerul sau cu un prieten apropiat.

Cum sa gestionati conversatia

1. Daca un eveniment trist are loc in familie, este bine ca cel mic sa afle intai de la voi.
2. Ganditi-va dinainte cum ar fi cel mai bine sa ii explicati (poate sa fie prin joc – papusa e bolnava si are nevoie de doctor sa o faca bine –, printr-o poveste sau pur si simplu sa ii explicati pe intelesul lui in timpul unei plimbari in parc).
3. Explicati-i in cuvinte simple si evitati propozitiile complicate.
4. Pastrati-va naturaletea si calmul. Copiii inteleg repede emotiile, iar daca va lasati coplesiti de ele, copilul va considera situatia poate mai grava decat este.
5. Alegeti un moment in care sunteti linistiti si intr-un mediu confortabil, atat pentru voi cat si pentru copii. Moartea hamsterului nu este o veste pe care sa o dati in timp ce asteptati sa intrati la doctor iar copilul este deja stresat.
6. Fiti sinceri si reveniti asupra subiectului daca vi se pare ca cel mic nu a inteles complet situatia.
7. Ascultati si raspundeti la intrebari. Daca hamsterul a murit este foarte posibil sa intrebe si daca oamenii mor. Raspundeti in continuare onest, explicandu-i ca cel mai probabil acest lucru nu vi se va intampla pentru foarte mult timp de acum in colo.