Zilele trecute un restaurant din Maine, SUA a intrat in atentia publicului, dupa ce managerul locatiei a tipat la un copil.

Bineinteles, ca orice poveste lucrurile nu sunt chiar asa simple. Povestea are aspecte care te fac sa te intrebi cine de fapt avea dreptate.

Am avut cea mai groaznica experienta in aceasta locatie. Proprietarul nu este in toate mintile si a tipat la copilul nostru in varsta de 2 ani, pentru ca plangea. Cine s-ar comporta asa daca nu ar avea probleme cu capul. Daca ai probleme cu un copil care plange inseamna ca nu esti potrivit sa conduci o afacere. Daca aveai o problema trebuia sa vorbesti cu mine nu sa imi traumatizezi copilul tipandu-i in fata. Iti urez sa te muste karma de f@@@.

Proprietara restaurantului a raspuns spunand ca fetita se chinuia sa ajunga la clatite si adultii de la masa o ignorau in timp ce ea plangea de 40 de minute.

Desi multa lume a condamnat-o, proprietara nu si-a cerut scuze.

A fost alegerea mea sa tip la copil. Asta a facut-o sa taca, ceea ce m-a facut pe mine fericita. Mi-a facut angajatii fericiti si la fel pe cei 75 de oameni care serveau masa in restaurant, a declarat aceasta.

Reactiile publicului au fost bineinteles impartite:

Este clar ca proprietara de la@MacysDiner nu are copii, deci nu poate intelege. Nu as manca acolo nici daca m-ar plati.

Felicitari Darma Neugebauer de la Marcy’s Diner in Portland, ME. I-as fi dat afara cu mult inainte sa izbucnesti tu.

Altii au reactionat pe internet fie spunand ca nimeni nu are dreptul sa tipe la un copil, fie ca este datoria parintilor sa controleze copiii in public.

Si acum sunt curioasa, ce credeti voi? Cine avea dreptate, mama sau managerul restaurantului? Si mai ales, voi cum procedati cand cel mic incepe sa planga in restaurant?