In ultima perioada am luat parte la nenumarate discutii legate de botez, ca sa nu mai vorbim de cateva invitatii la asemenea evenimente, invitatii pe care le vom onora cu mare placere. Toate acestea mi-au trezit nostalgiile legate de botezul Clarei, asa ca intr-o seara am revazut pozele.

Pozele sunt frumoase, dar parca nu ma regasesc in ele. Cu exceptia botezului efectiv din biserica, nu imi aduc deloc aminte atmosfera, discutiile si glumele facute cu prietenii. Imi aduc aminte in schimb stress-ul enorm pe care l-am traversat in acea perioada vis-a-vis de Clara si de cum sa fac sa fie cat mai bine si usor pentru ea. Imi aduc aminte de rudele care au venit in vizita exact in ora pe care mi-o programasem sa merg la coafor, o iesire la care visam cu ardoare de cateva luni. Imi aduc aminte de bunicii care n-au inteles nici pana azi ca botezul nu este evenimentul lor, ci al copilului botezat.

Ii multumesc lui Bogdan Dinca de la Fotografii de Familie ca a reusit sa surprinda si pentru mine cele mai frumoase momente si, mai ales, ca a stiut sa fie o prezenta discreta.

Cu drag,

Macrina