Din punct de vedere progresist, din punct de vedere feminist, din punct de vedere egalitar vrem sa explicam copiilor ca frumusetea este relativa, ca nu conteaza, ca sunt alte trasaturi care conteaza mai mult si astfel sa punem un pret cat mai mic pe ea.
Dar oare asa este? Pana si in povestile pe care le citim copiilor personajele pozitive sunt frumoase din punct de vedere estetic (adevarul este ca ele dau dovada si de frumusete interioara: sunt blande, darnice, pline de compasiune pentru lumea din jur) iar personajele negative sunt urate, batrane, spane (exista bineinteles si exceptii, cum ar fi mama vitrega a Albei ca Zapada care era a doua in ierarhia celor mai frumoase femei din tara – desi tot personajul pozitiv era cel mai frumos).
Efectele aspectului fizic au fost cercetate in diferite domenii aratand ca oamenii care sunt general categorizati ca frumosi (ceea ce de cele mai multe ori inseamna o simetrie a trasaturilor, dar au si un procent de grasime scazut sau muschi definiti) sunt favorizati de profesori in scoala si au mai multe sanse sa fie promovati in cariera.
Asa ca unde sta frumusetea in ierarhia calitatilor care ne fac dezirabili? Din pacate este importanta, si oricat am incerca sa negam acest lucru, copiii stiu asta. Sunt constienti de marimea, greutatea si trasaturile celorlalti copii si de cum conteaza aceste lucruri. Stiu ca copiii cu o greutate peste medie vor fi ridiculizati, la fel ca si cei care au defecte fizice. Oricat am incerca sa le inoculam ideea ca aspectul fizic nu conteaza, ei stiu ca nu este asa. Iar societatea mai tarziu le va da dreptate.
Dar ceea ce copiii (si in multe cazuri si adultii) trebuie sa invete este ca nu exista oameni care sunt doar frumosi, asa cum nu exista oameni care sunt doar urati, care doar alearga repede sau care doar sunt buni la matematica. In schimb sa ii expunem la frumusetea diversitatii. Sa ii invatam ca putem fi frumosi dar niciodata doar atat. Atunci cand ne prefacem ca nu exista diferente, copiii sunt au sentimente de confuzie, pentru ca ei simt altceva.
Asa ca putem sa celebram diversitatea ca pe ceea ce este in realitate: ceea ce ne face unici. Vorbiti cu copiii despre ce inseamna sa fii diferit si impartasiti sentimentele voastre: cand v-ati simtit frumosi urati, inceti, destepti, darnici, egoisti. Toate fac parte din noi si pot sa va asigur ca si copiii au trecut deja prin toate aceste sentimente.