Definitia stiintifica este “Animismul reprezinta personificarea – insufletirea – obiectelor si a fenomenelor naturii, cel care trece prin acest proces acordandu-le caracteristici umane.”, Animismul dateaza din 1890 cand a fost confundat cu schizophrenia. In termeni populari este prietenul imaginar al copilului nostru.
Marea majoritate a parintilor au trecut printr-un moment in care copilul a venit si le-a spus ca are un prieten imaginar. Prima reactie este de panica dar in timp si documentandu-se vad ca de fapt este o etapa trecatoare si tot ceea ce trebuie sa faca este sa fie alaturi de el. Animismul se manifesta intre 4 si 8 ani, consta intr-un personaj sau un animal imaginar, pe care doar copilul “il vede” iar ceilalti nu.Pot avea si pana la 8 astfel de prieteni imaginari, in jurul carora formeaza adevarate povesti si tabele de personalitate. El crede ca toata lumea e a lui si o poate controla.
Prietenii imaginari pot aparea ca si un mod de aparare al creierului. Atunci cand greseste, din dorinta de a nu-si dezamagi parintii, da imediat vina pe „Prietenul imaginar care a facut boacana”, decat sa isi accepte responsabilitatea. Iar daca sunt singuri la parinti prietenul imaginar poate tine locul fratelui.
Un studiu facut de catre Universitatea La Trobe, a aratat ca acei copii care au un astfel de prieten invata mai repede decat cei care nu au, lucrurile noi, isi dezvolta mai usor comunicarea si limbajul.
In concluzie trebuie sa ne lasam copii sa isi manifeste toate starile emotionale, iar noi sa fim niste spectatori tacuti pana in momentul in care lucrurile pot scapa de sub control si sa intervenim printr-o consultatie cu psihologul.
sursa: starjunior.ro