Copiii sunt atat de inocenti, cuminti, calzi si in permanenta veseli si ne fac sa zambim in permanenta. Nu!
Bine, copiii sunt inocenti, sunt cuminti, sunt calzi si veseli si ne fac sa zambim. Dar cu siguranta nu in permanenta. O, nu. Incapatanarea, rabdarea de a cere acelasi lucru de 1 milion de ori, persuasiunea (a se citi torente de lacrimi) ne fac uneori sa ne gandim ca daca ne-am urca pe pereti, oare nu am rezista mai bine? Da, nimeni niciodata nu ne va duce atat de sus pe culmile disperarii ca un copil cu care am plecat la cumparaturi si am ajuns din greseala in raionul de jucarii.
Asa ca, azi prezentam 3 lucruri enervate enervante pe care le fac copiii. Pentru ca da, ii iubim, ne fac viata de 1 milion de ori mai frumoasa decat era inainte, ne lumineaza si ne dau forta sa zambim si atunci cand suntem suparati, dar totusi, uneori sunt teribil de enervanti.
- Tantrumurile
Tantrumurile sunt explozii rasunatoare de nervi. Se intampla deobicei la copiii intre 1 si 3 ani si apar fara niciun avertisment. Ca de exemplu, il vezi ca ti-a luat telefonul de pe masa si il taraie pe parchet. Ii spui sa nu mai faca asta, continua si ii iei telefonul din mana. Atunci sa vezi scandal. Tipete, lovituri, lacrimi, rostogoliri pe podea, ah micul rege sau mica regina a dramei.
E greu sa ne mentinem calmul in situatii de acest gen, dar trebuie sa intelegem ca tantrumurile nu sunt decat modalitati prin care copiii isi exprima frustrarea de a nu putea exprima verbal ceea ce vor sau ceea ce simt.
Cel mai important sfat este sa incercati sa va pastrati calmul in aceste situatii. Amintiti-va ca sunteti adult si el e copil si lasati-l sa se linisteasca fara a interveni prea mult. In astfel de situatii nu este indicat sa iesiti din camera pentru ca o sa se simta abandonat.
- Nu vrea sa imparta jucariile
Vin prieteni in vizita cu copiii, adultii la masa vorbesc, copiii se joaca pe covor, ce imagine idilica. Asta pana cand unul din copii vrea exact una din jucariile cu care se joaca puiul tau. Iar el nu vrea sa i-o dea.
Adultii deobicei se sperie cand vad ca cel mic nu vrea sa imparta jucariile. Oare este egoist? Oare nu o sa poata sa isi faca prieteni ca nu stie sa se joace? Oare l-am rasfatat prea mult?
De fapt raspunsul e mai simplu de atat, cand copiii sunt mici vad obiectele ca pe niste extensii ale lor si a imparti o jucarie inseamna pentru ei teama ca trebuie sa o dea pentru totdeauna. Puteti interveni explicandu-i ca o va primi inapoi in scurt timp (si acest lucru chiar sa se intample) sau daca nu reusiti si lucrurile incep sa escaladeze cu suparari din partea ambilor copii, distrageti-le atentia cu alt joc si luati jucaria buclucasa din raza lor vizuala.
- Mamaaaa, m-am plictisit
Oh, ce cuvinte infricosatoare. Pentru aceste cuvinte pe care le auzim prea des si care parca ne blocheaza, ne putem pregati din timp facand o lista cu activitati pentru copii pe care le pot face in functie de jocurile pe care le au acasa. Si putem contracara foarte simplu aceste cuvinte: Poti sa colorezi sau sa stergi praful, ce preferi? Am asa o senzatie ca stiu care va fi raspunsul.