Daca din curiozitate cautati pe youtube videoclipuri dupa “shaming children” (umilind copiii) o sa gasiti zeci de mii de rezultate. La fel si daca o sa cautati imagini. Mii si mii de parinti din lumea intreaga care vor sa faca public greselile celor mici.
Si bineinteles sunt si cei pe care ii intalnim in viata de zi cu zi. Parinti care isi cearta copiii de fata cu prietenii lor. Parinti care povestesc altor adulti despre greselile sau nereusitele copilului, cand acesta este de fata. Adica parinti care nu au empatie fata de durerea celor mici.
O mama intr-un videoclip o face pe fata ei de 13 ani sa recunoasca public ca postat poze sexy cu ea pe facebook. Fetita este vizibil stresata, plange si vorbeste in soapta. Dar mama ei continua, ii spune sa vorbeasca tare sa se auda si sa priveasca inspre camera de filmat.
Este o astfel de metoda eficienta in a corecta un comportament?
Specialistii spun foarte clar: NU! Niciodata.
Nu este in regula ca parintii sa isi loveasca copiii, nici fizic, nici prin cuvinte. Parintii trebuie sa ofere siguranta, acceptare, intelegere, protectie si intelegere. Atunci cand sunt privati de aceste lucruri, copiii se transforma in adulti care nu se simt iubiti, tematori si cu probleme emotionale ca depresii, nesiguranta si anxietate.
De ce unii parinti isi umilesc copiii?
Pentru ca au fost la randul lor umiliti si acum nu stiu cum sa reactioneze in fata unei probleme sau cand considera ca asta este ultima solutie si nu mai stie cum altfel ar putea sa procedeze, conform lui Gail Gross, doctor in psihologia copiilor.
“Sa cresti copii nu este un sprint, este un maraton. Umilirea copiilor poate sa faca parintii sa creada ca au castigat batalia, dar de fapt au pierdut razboiul pentru ca umilirea duce la erodarea permanenta a increderii copilului. Copiii au nevoie de ajutor din partea parintilor de ajutor, nu ca ei sa atraga atentia asupra problemelor”, a mai declarat aceasta.
Asa ca nu faceti copiii de rusine in public, nu spuneti altora despre problemele pe care acestia le au, nu ii umiliti.
In schimb, puteti:
- sa vorbiti cu copilul si incercati sa aflati ce a provocat problema
- sa il lasati sa vorbeasca si sa il ascultati
- sa impartasiti sentimentele pe care le aveti. Sa ii spuneti cum va simtiti.
- sa il priviti in ochi in timp ce vorbiti
- sa ii laudati partile pozitive, inainte de a remarca partile negative, si sa incheiati tot pe un ton pozitiv. (Dupa principiul pozitiv-negativ-pozitiv).
- sa nu folositi etichete. Faptul ca a mintit nu il face mincinios.
- si mai ales, sa va inarmati cu rabdare!
***
Si pentru ca cei mici trebuie incurajati, va prezentam pantofiori pentru picioruse vesele si pline de energie.
