5 mituri despre cresterea copiilor, pe care le reducem la tacere

Trebuie sa mananci carne rosie daca vrei baiat. Copilul nu trebuie pupat decat in somn. Copilul trebuie sa stie de frica. Poti sa vorbesti orice in fata copilului pentru ca oricum nu intelege.

Cititi aceste mituri si va vine sa radeti, nu? In zilele de astazi cum ai mai putea sa  crezi asemenea baliverne. Am evoluat mult in cresterea copilului, stim ca pentru a-l transforma intr-un om frumos trebuie sa ii oferim dragoste neconditionata, ca pedepsele repetate nu reprezinta o solutie si in niciun caz tipul de carne pe care il consumam nu va influenta sexul copilului.

Dar fiecare perioada are miturile el. Daca acestea s-au dovedit total eronate, exista si acum o serie de mituri care sunt cel putin la fel de neadevarate ca si cele de mai sus.

1. Daca asculti Mozart cand esti insarcinata, o sa ai un copil inteligent

Acest mit se bazeaza pe un studiu din 1993 care afirma ca in urma auditiei unei sonate de Mozart, timp de doar 15 minute, studentii si-au marit coeficientul de inteligenta cu pana la 9 puncte.

Recent Kenneth Steele, un profesor de psihologie, a facut acelasi studiu pe un numar mai mare de studenti, fara sa gaseasca vreun efect al muzicii asupra coeficientului de inteligenta. Studiul a concluzionat ca nu exista dovezi evidente ale „Efectului Mozart”.

2.      Copiii sunt mereu pe primul loc

Bineinteles ca facem sacrificii atunci cand avem copii. Dar in acelasi timp este recomandat sa nu uitam de lucrurile care ne faceau noua placere. Un hobby, o cafea cu prietenele, o cina doar cu sotul sunt lucruri minore care ne ajuta sa ne  pastram buna dispozitie. Pentru ca cei mici au nevoie, in primul rand, de parinti veseli si relaxati. Iar acest lucru se intampla doar daca ne rasfatam din cand in cand cu timp doar pentru noi.

3.      Meseria de parinte vine natural

Acesta este un mit care genereaza multe frustrari: Am gresit acum, deci eu nu stiu sa fiu un parinte bun. Daca nu am gena de parinte bun si cate si mai cate.

Dar de fapt, greselile conteaza doar daca daca le repetam. Pentru ca trebuie sa invatam din ele si sa mergem mai departe, sa ne felicitam atunci cand gasim solutia cea buna si sa o tinem minte. Asta inseamna meseria de parinte, incercare-incercare-incercare. Si nu, nimeni nu are secretul perfectiunii in ceea ce priveste cresterea copiilor.

4. Copiii buni sunt copiii cuminti

Pentru copii cele mai multe situatii sunt noi si ei vor sa le exploreze din toate unghiurile. Asta se va traduce in genunchi juliti, vaze sparte, mancare imprastiata, haine rupte si cate si mai cate. Dar asta e un semn de sanatate si vitalitate din partea lui. Asa ca indruma-l cu blandete si invata-l ceea ce inseamna consecintele atunci cand exagereaza. In rest, bucura-te alaturi de el in descoperirea lumii.

5. Copiii sunt lipsiti de ajutor

Imi aduc aminte cand am fost in vizita la o prietena si in bucatarie a venit pustiul ei de 5 ani zicand ca vrea o ciocolata Kinder din frigider. Dupa refuzul ei, el a plecat timp de 5 minute si s-a intors vesel zicand daca vrem sa ne arate o magie. Bineinteles ca am zis Da. El a deschis frigiderul, ne-a aratat ciocolata, a invartit-o de cateva ori in mana si a bagat-o rapid in gura zicand: Acum nu mai e.

Copiii sunt incredibil de inventivi.

Asa ca data viitoare cand copilul spune ca nu poate ajunge la paharul de apa, imaginati-va ce ar insemna daca in loc de apa ar fi inghetata. Cu siguranta ar fi gasit o solutie sa intre in posesia desertului.

Daca mai stiti si alte mituri, noi le asteptam cu nerabdare. Pentru ca toate aceste legende urbane fac din meseria de parinte o misiune mai dificila decat este de fapt. Asa ca haideti sa distrugem miturile, unul cate unul.

 

 

 

 

 

2 comments

  1. eumiealmeu says:

    primul care imi vine in minte este… *un copil schimba complet viata* 🙂 . acum depinde si ce se intelege prin asta, prin viata si prin schimbat sau complet. eu cred ca daca un copil ar schimba viata complet nimeni nu ar mai face copii. trebuie sa fii atent ca el sa dea culoare, sa indepartezi ce era negativ… dar complet… sa nu-i acuzam pe copii de ceea ce de fapt noi facem … aiurea (pentru ca nu intelegem situatia si cum ar trebui sa fim si ne comportam jalnic – dar repet, nu copilul e de vina, ci noi! )

Comments are closed.